Traditii si mestesuguri din Secuime

SONY DSCCand ajungi in Tinutul Secuiesc este imposibil sa nu fii fermecat de casele cu porti traditionale si mobilier pictat in culori vesele si vii, de obiectele de ceramica frumos mestesugite si mai ales de fericirea oamenilor, care li se citeste pe chip.

Daca ai norocul sa ajungi in zona intr-o zi de sarbatoare, ai sa descoperi fascinat ca secuii au reusit sa-si pastreze multe traditii din vechime. Unele sunt adaptate vremurilor noastre, dar chiar si asa, farmecul lor ramane neschimbat si fascineaza ochii si sufletul fiecarui calator. Iti vom dezvalui mai jos cate ceva din tainele traditiilor si mestesugurilor din Secuime – cu speranta ca iti vor starni interesul atat de mult incat sa vrei sa le vezi cu ochii tai.

Tinutul Secuiesc este o mica parte din Transilvania autentica, o zona istorica a Romaniei. In Covasna, Harghita si chiar pe teritoriul judetului Mures ai sa intalnesti secui-maghiari. Pe vremuri, toata aceasta zona era impartita in asa-numitele Scaune: Scaunul Muresului, Scaunul Odorheiului, Scaunul Ciucului si trei Scaune. Daca astazi nu mai poate fi vorba de o astfel de impartire administrativa (vorbim de judete), secuii au avut grija sa lase mostenire urmasilor mestesugurile cu care si-au infrumusetat vietile – material si spiritual. Mestesuguri aduse la rang de arta.

Portile traditionale

Modernismul a ajuns in multe sate romanesti si a cuprins inclusiv domeniul constructiilor; casele “taranesti” s-au transformat pe alocuri in vile moderniste, cu garduri inalte de beton si porti din fier.

Din fericire, casele din Secuime si-au pastrat autenticitatea. Multe porti sculptate traditional in lemn, cu elemente decorative mostenite din batrani, te intampina in fiecare localitate. In Varghis, de pilda, satul renumit odinioara pentru tamplarit si pictura pe lemn, sunt foarte multe porti traditionale. Iar in Covasna exista un mester care se ocupa cu acest mestesug de mai bine de 35 de ani. Se spune ca o poarta secuiasca rezista cel putin trei generatii, atat de bine sunt fabricate. De regula, acestea au trei stalpi sustinuti deasupra de o grinda, pe care se construieste un porumbar. Nu inseamna insa ca toate portile secuiesti sunt “locuite” de porumbei; porumbarul este un element simbol al portii – pasarile sugereaza sufletele fostilor locatari ai casei respective.

Talentul si experienta sculptorului se vad in linia ornamentelor, mai mult sau mai putin sofisticate, sau in mesajul gravat pe care il transmit. Pentru ca, da, portile secuiesti transmit mesaje urmasilor. Printre motivele florale – de multe ori, numarul impar al casei fiind reprezentat pe poarta prin tot atatea flori sau fructe sculptate -, pasari, soare si luna (aproape omniprezente), descoperi si cateva mesaje. Grinzile portilor au gravate anul construirii si numele gazdei. Pe vemuri, mesajele sculptate pe porti aveau “sarcina” de a tine vrajile, necazurile si bolile departe de casa si de animale. Astazi, de pilda, “oamenii rai” sunt invitati sa stea departe de casa, printr-un mesaj incrustat pe poarta.

Desi tinerii de azi ai Secuimii nu se mai arata atat de interesati de acest mestesug foarte meticulos (fabricarea unei porti secuiesti dureaza intre trei luni si o jumatate de an), mai vezi ici-colo cate un tanar dornic sa invete tainele dulgheriei cum scrijeleste in lemn mici elemente decorative. Greu dar frumos, traditia merge mai departe.

Potcovari de oua

In satul Calnic din judetul Covasna s-a pastrat un alt vechi mestesug secuiesc: potcovirea oualelor. Ei bine, da, in Secuime nu doar caii se potcovesc, ci si ouale. Este o operatiune pur decorativa, insa de mare finete, iar rezultatul te lasa pur si simplu mut de uimire. Pentru un asemenea mestesug nu ai nevoie de o sura in spatele casei si de foale, ci de un atelier micut din care sa nu lipseasca briceagul si penseta. Si bineinteles potcoavele minuscule, care se prind pe coaja de ou cu varful unui burghiu foarte fin, la o micuta masina de polizat.

Pentru o asemenea dantelarie este nevoie de foarta multa rabdare si indemanare. Si nu in ultimul rand, de experienta, esentiala de altfel, ca in orice alt mestesug. Daca ai ocazia sa intri intr-o gospodarie impodobita cu astfel de oua potcovite ai sa intelegi de ce sunt atat de apreciate in tara si strainatate.

Olaritul

Cine n-a auzit de ceramica de Corund? Satul Corund din Transilvania este un adevarat centru al olaritului, renumit pentru obiectele din lut pictate in albastru, rosu sau verde cu o arta care a depasit demult granitele tarii. Mestesugul olaritului este veche mostenire culturala in Corund; tinerii de astazi, in special baietii, scot de pe roata mostenita din batrani adevarate opere de arta: oale, farfurii, cani si ulcele pictate apoi cu motive traditionale de fete si femei. Cand ajungi in Tinutul Secuiesc, nu exista masa la care sa nu fii servit in vase traditionale de lut: oalele pentru sarmale sau vasele romane sunt cele mai cunoscute, insa nici carafele de apa sau vin nu sunt mai putin utilizate.

Multe familii de secui traiesc din acest mestesug, pe care l-au transformat intr-o mica afacere de familie; in multe gospodarii ai sa vezi mama si fiica pictand obiectele de lut ars faurite impreuna, de tata si fiu.

Mobila pictata

In Tinutul Secuiesc nu exista targ la care sa nu fii fascinat de mobila de lemn pictata manual in culori vii, cu motive traditionale. Foarte multe case – si nu doar din zona, ci chiar din Germania sau Elvetia – sunt impodobite cu piese de mobilier pictat, care devin imediat centrul atentiei. Nu ai cum sa nu fii fermecat de o lada de zestre, un pat, un dulap sau o masuta cu scaune pictate astfel, pe care ti-e mila parca sa le si atingi, daramite sa le mai si utilizezi pentru scopul in care au fost create. Pentru o asemenea arta sunt necesare zeci de ore in care sa smirgheluiesti, sa vopsesti, sa pictezi si sa finisezi. Si fiecare pas are secretele lui, pe care nu ti le dezvaluie nimeni, ci trebuie sa le “furi” pe parcursul multor ani de ucenicie.

Kurtos Kalacs

Cine n-a gustat cozonacul secuiesc? Kurtos Kalacs-ul acela aburind, inundat in nuca pisata si arome divine, copt deasupra jarului pe niste rulouri speciale de lemn. Si acesta este tot un mestesug mostenit de urmasii secuimii, devenit traditie. Nu exista festival sau targ in toata tara asta, in care sa nu ai ocazia sa gusti minunatia dulce in forma de trunchi de copac.

Obiceiuri si traditii

Folclorul secuiesc este la fel de specific precum mestesugurile zonei. Sarbatorile de Pasti scot la iveala mare parte din vechile obiceiuri: in Vinerea Mare, de exemplu, flacaii necasatoriti vegheaza trupul lui Iisus pana in noaptea Invierii. Si nu oricum, ci imbracati in straie traditionale si inarmati cu arme sculptate in lemn. Exista chiar si o coregrafie pe care se realizeaza “schimbarea garzii”.

In prima zi de Pasti, locuitorii satelor din Targu Secuiesc obisnuiesc sa mearga cu carutele pe la hotarele satelor, pentru a le veghea si binecuvanta cu recolte bogate tot anul. O alta traditie pastrata si astazi nu doar in satele secuiesti, ci si la oras, este cea a stropirii fetelor – eveniment care are loc in a doua zi de Pasti. Flacaii si barbatii isi incep dimineata celei de-a doua zi de Pasti mergand impreuna “la stropit”. Asezat intr-o caruta impodobita frumos cu crengi de brad, flacaul intra in fiecare curte si stropeste fetele si femeile cu apa curata, rostind diferite incantatii.

O alta traditie pastrata inca din 1931 este “Ziua celor o mie de fete secuience”, sarbatorita de regula in fiecare an pe 6 iulie in satul Sumuleu. Pe vremuri, festivalul era un prilej de insuratoare pentru feciorii satului, transformat astazi intr-un prilej de bucurie, de pastrare si promovare a traditiilor si valorilor culturale secuiesti. Festivalul incepe cu un dans al fetelor si baietilor, imbracati in straie populare, dupa care acestia asista la slujba religioasa tinuta la Catedrala Franciscana de la Sumuleu Ciuc.

Dupa slujba urmeaza parada porturilor si obiceiurilor populare, tinuta de regula pe saua dintre Sumuleul Mic si Sumuleul Mare. Seara, “cele 1000 de fete secuience” danseaza in jurul focului de tabara. Este un spectacol incantator de dans, muzica si traditii locale, unde ai ocazia sa te delectezi si cu bucatele secuiesti care nu mai au nevoie de nicio promovare.