Hanul lui Manuc, una dintre cladirile emblematice ale Bucurestiului

Datand de mai bine de 200 de ani, Hanul lui Manuc este una dintre cladirile-simbol ale “Micului Paris”, o constructie cu o istorie mai mult decat fascinanta, care continua si in zilele noastre sa isi cucereasca vizitatorii. 

Se gaseste la intrarea in Centrul Vechi al Bucurestiului si iese in evidenta cu arhitectura sa  brancoveneasca, careia Manuc i-a dat o tenta romantica in dorinta de a a evita aspectul de fortareata. Astazi, este unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din capitala si adaposteste mai multe cafenele, restaurante, bistrouri si magazine, fiind unul dintre locurile din centrul orasului in care sute de oameni de toate varstele isi dau intalnire zilnic pentru a savura cateva clipe de relaxare.

Inainte, insa, Hanul lui Manuc a insemnat mult mai mult decat un simplu loc de relaxare si de petrecere a timpului liber. In urma cu un secol, politicienii se adunau la han pentru a planui in detaliu Unirea Romaniei cu Transilvania si Bucovina. Dar haideti sa luam, mai in detaliu, etapele istorice ale acestui loc ce inseamna atat de mult pe harta capitalei.

Hanul lui Manuc a fost construit in anul 1806 de catre negustorul si diplomatul Emanoiul (Manuc) Marzaian de origine armeana, cunoscut mai mult sub denumirea de Manuc Bei, care s-a mutat in Bucuresti in acel an, imediat dupa inceperea Razboiului Ruso-Turc. La acea vreme, Manuc era considerat unul dintre cei mai avuti mosieri din regiunea Balcanilor. In anul 1800, acesta avea sa fie numit dragoman si consilier al turcilor, iar din 1808 (anul in care s-a finalizat constructia hanului), Bei al Moldovei. Unele guri sustin ca Manuc a fost si agent dublu turco-rus, servind mai mult intereselor rusilor.

Una dintre cele mai importante zile din istoria hanului este cea de 26 mai din anul 1812, cand in Salonul Voievodal s-a semnat pacea de la Bucuresti, atunci terminandu-se si Razboiul Ruso-Turc. In urma finalizarii razboiului, Manuc Bei a luat decizia sa se mute impreuna cu familia sa la mosia pe care o detinea in localitatea Hincesti din Republica Moldova. Din cauza distantei, el nu s-a mai putut ocupa de han, luand astfel hotararea de a-l vinde. El, insa, a murit in data de 20 iunie 1817 (din necunoscute motive), inainte de a gasi un cumparator, astfel ca hanul a ajuns sa fie administrat de o epitropie din care facea parte si sotia defunctului. In anul 1827, hanul avea sa fie luat in arenda de catre Nicolae Alexiu si Dimitrie D. Dedu, insa nu dupa mult timp a fost vandut si cumparat de mai multe ori, pana cand in 1949 avea sa ajunga in proprietatea statului.

Din 2006, Hanul lui Manuc a devenit iar proprietate privata, detinatorul sau fiind Constantin Serban Cantacuzino, care, dupa un proces ce a durat aproape 10 ani, a castigat in instanta dreptul de proprietate. 

Constantin Serban Cantacuzino a decis sa-l renoveze imediat ce a intrat in posesia proprietatii, astfel ca, din 2007 pana in 2911, hanul a fost inchis. De-a lungul istoriei sale, Hanul lui Manuc a trecut prin mai multe renovari, cele mai notabile avand loc in 1848, 1863, 1966 si 1992. 

Arhitectura hanului

Dupa cum am mai spus in randurile de mai sus, Hanul lui Manuc se remarca printr-o arhitectura brancoveneasca, usor romantica, cu scari masive din lemn si balcoane impunatoare. In trecut, acesta avea 23 de pravalii la parter, 10 magazii, 15 pivnite, mai multe incaperi pentru servitori, numeroase bucatarii, un tunel cu capacitatea de 500 de persoane, 107 camere pentru oaspeti la etaj si o curte interioara cu o cafenea, o gradina cu fantana arteziana si un chei de piatra pe malul Dambovitei.

La acea vreme, fantana arteziana din curtea interioara era singura din toata tara. Hanul a devenit rapid foarte popular, chiar si in afara granitelor tarii, atragand o multime de vizitatori dornici sa petreaca macar o noapte in incaperile sale. Iar cei care isi petreceau noptile aici aveau parte de un ospat generos, din care nu lipseau vinul, rachiul si braga din pivnita hanului, protocul de gaina, friptura de miel, halvaua si vata pe bat. Intre felurile principale, mesenii se delectau cu narghilea si ceai verde.

Vizitatorii au fost intotdeauna impresionati de arhitectura si istoria hanului. Dar cel mai mult au fost cuceriti de atmosfera haiduceasca, pe care o intalnim si in zilele noastre. 

Daca nu ai vizitat pana acum Hanul lui Manuc, iti recomandam sa o faci cu prima ocazie! Este o cladire emblematica a Bucurestiului, un monument istoric, dar si un loc grozav de petrecere a timpului liber.Locuri de cazare in Bucuresti poti gasi in link-ul urmator!